Cheltuielile de Judecata

În accepţiunea comună, prin cheltuieli de judecată se înţelege suma de bani pe care este obligată să o plătească, pe baza unei hotărâri judecătoreşti, partea care a pierdut un proces părţii care a câştigat procesul[1].

Această definiţie se raportează doar la momentul de final al procesului civil.

Într-o imagine de ansamblu a procesului civil, cheltuielile de judecată reprezintă sumele de bani pe care părţile le avansează în timpul şi în legătură cu procesul civil.

La finalul procesului, cele care interesează sunt cheltuielile de judecată ale persoanei care a câştigat procesul, constând în sumele de 3ani pe care este obligată să le plătească acesteia, pe baza unei hotărâri judecătoreşti, partea care a pierdut procesul.[2]

Stricto sensu, privind însuşi procesul civil doar prin prisma fazei procesuale a judecăţii, cheltuielile de judecată vor fi reprezentate de: cheltuieli avansate numai de părţi şi doar în faza de judecată a procesului civil.

Accepţiune lato sensu – Dacă apreciem însă că procesul civil se finalizează doar odată: u executarea hotărârii judecătoreşti, în cazul în care această executare -a realizat în mod silit prin apelarea la un executor judecătoresc, atunci: cheltuielile de judecată lato sensu vor presupune şi: cheltuieli avansate le părţi în faza de executare a procesului civil.[3]

Dacă ne raportăm şi la cele prezentate în capitolul IV al Titlului I Cheltuielile avansate de ordonatori de credite), dacă luăm în calcul şi situaţiile în care cheltuielile sunt avansate de stat în cadrul ajutorului public acordat unei părţi litigante, fie în faza de judecată, fie în faza de executare a procesului civil, vom observa că putem fi îndreptăţiţi să încadrăm în categoria cheltuielilor de judecată şi: cheltuieli avansate şi de alte persoane în orice fază a procesului civil.

[1]   Dicţionar explicativ al limbii române, ed. a ll-a, Universul Enciclopedic, Bucureşti, 1996.

[2] Viorel Mihai Ciobanu  Noul şi vechiul cod de procedură civilă, Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2012,p.153

[3] Mihaela Tăbârcă, Gheorghe Buta, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat Universul Juridic, Bucureşti 2007,p.152