Capacitatea Civila a Persoanei Fizice

În funcţie de cetăţenia persoanelor fizice distingem între:

–           persoane fizice cu cetăţenie română;

–           persoane fizice cu cetăţenie străină;

–           persoane fizice fără cetăţenie (apatrizi).

 

Această clasificare prezintă relevanţă sub aspectul dobândirii unor drepturi civile şi al conţinutului capacităţii de folosinţă.

Legiuitorul român a optat pentru regula supunerii cetăţenilor străini şi a apatrizilor aceluiaşi regim juridic ca şi cel aplicabil cetăţenilor români, în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile civile.

Este ceea ce rezultă din prevederile art. 18 alin. (1) din Constituţie, conform cărora „Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi”, dar şi din cele ale art. 27 alin. (1) NCC, care fac aplicarea textului constituţional citat în materia drepturilor şi libertăţilor civile.[1]

[1]  Dispoziţiile art. 27 alin. (1) NCC au următoarea redactare: „Cetăţenii străini şi apatrizii sunt asimilaţi, în condiţiile legii, cu cetăţenii români, în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile lor civile.

Clasificarea în discuţie interesează şi pentru determinarea legii aplicabile raporturilor juridice cu element de extraneitate în dreptul internaţional privat.

Persoanele fizice mai pot fi clasificate după domiciliul pe care-l au:

–           persoane fizice cu domiciliul în România;

–           persoane fizice cu domiciliul în străinătate.

Această clasificare are implicaţii în domeniul dreptului internaţional privat, pentru determinarea legii aplicabile raportului juridic cu element de extraneitate şi pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze litigiul, precum şi în ceea ce priveşte adopţia, schimbarea numelui, regimul investiţiilor în România etc.

 

Capacitatea de a Incheia Actul Juridic Civil

Prin condiţiile actului juridic civil vom înţelege acele componente care ebuie sau pot să intre în structura actului juridic civil, deci elementele din are este alcătuit actul juridic civil.

Subliniem că, în teoria actului juridic civil, cuvântul „condiţie” are şi o tă semnificaţie decât cea menţionată mai sus, desemnând şi o modali- ite a actului juridic civil, adică un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, 3 care depinde naşterea sau desfiinţarea actului juridic civil. De aseme- îa, în vorbirea curentă, cuvântul condiţie mai este folosit şi cu sensul de auză a actului juridic civil.         Desigur că, din contextul în care apare cuvân- I condiţie, interpretul va deduce sensul ce i se atribuie de fiecare dată.

În considerarea înţelesului polivalent al termenului „condiţie”, în doctri- i şi în jurisprudenţă, pentru desemnarea condiţiilor actului juridic civil, se eferă uneori utilizarea expresiei „elementele actului juridic civil” sau liar „cerinţele actului juridic civil”. în ceea ce ne priveşte, optăm pentru snumirea tradiţională, care, de altfel, este consacrată de legislaţia noastră, itfel, art. 1179 C.civ. foloseşte expresia „condiţiile esenţiale pentru vali- atea contractului”, art. 1246 alin. (1) C.civ. vorbeşte despre condiţiile rute de lege pentru încheierea valabilă a contractului etc.

Capacitatea de Exercitiu a Persoanei Fizice

BIBLIOGRAFIE

 

  1. A Stătescu, Drept civil. Persoana fizică. Persoana juridică. Drepturile reale, op. cit., p. 228; I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op. cit., p. 195.
  2. Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2007
  3. Hamangiu, /. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. I, Editura All, Bucureşti, 1996
  4. Ionescu, Mică enciclopedie onomastică, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1975
  5. Bakouche, Droit civil. Les personnes. La famille, Ed. Hachette, Paris, 2005
  6. Zenati-Castaing, Th. Revet, Manuel de droit des personnes, Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 2006
  7. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul juridic, Bucureşti, 2002.
  8. Et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, Leçons de droit civil, tom I, vol. 2, Les personnes Montchrestien, nr. 46
  9. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele, în reglementarea noului Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011, p. 14-18.
  10. Bauzon, La personne biojuridique, Paris, Ed. Presses Universitaires de France, 2006
  11. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009
  12. Mircea Mureşan, Sorin Fildan, Ioana Mihnea, Ştefan- Ioan Lucaciuc, Simeon Murgu, Narcisa-Mihaela Stoicu, Instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru examenul de licenţă, Edit.Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2012;
  13. Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu Curs de drept civil. Partea generală, Edit.Hamangiu, 2011.
  14. Mircea Mureşan, Sorin Fildan, Drept civil. Partea generală, Edit. Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2012.
  15. Boroi, G,Drept civil. Partea generală. Persoanele., Ed. a IV –a, revizuită şi adăugită, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2010

Capacitatea de Exercitu a Persoanei Juridice

În рrеzеnt, nоţiunеа dе реrsоаnă juridiсă nu роаtе fi еxрliсаtă fără rеfеrirе lа реrsоnаlitаtеа juridiсă а асеstеiа. În drерtul rоmаn, întrе сеlе dоuă nоţiuni еxistаu аnumitе difеrеnţе. Аstfеl, nоţiunеа dе реrsоnаlitаtе, рrivită са арtitudinеа dе а аvеа drерturi şi оbligаţii vizа сарасitаtеа dе fоlоsinţă ре саrе о роsеdаu реrsоаnеlе fiziсе саrе îndерlinеаu în mоd сumulаtiv trеi саlităţi, rеsресtiv: саlitаtеа dе оm libеr (stаtus libеrtаtis), саlitаtеа dе сеtăţеаn (stаtus сivitаtis) şi саlitаtеа dе şеf dе fаmiliе (stаtus fаlimiае), сееа се însеmnа сă реrsоаnа rеsресtivă nu trеbuiа să sе аflе sub рutеrеа рărintеаsсă (раtriа роtеstаs)[1].

În сееа се рrivеştе реrsоаnеlе juridiсе, drерtul rоmаn а сrеаt еxрrеsii şi ассерţiuni аlе tеrmеnilоr реntru а distingе întrе сеlе dоuă саtеgоrii dе реrsоаnе juridiсе, реrsоаnе juridiсе dе drерt рrivаt şi реrsоаnе juridiсе dе drерt рubliс.

Сеа mаi vесhе реrsоаnă juridiсă а fоst însuşi Stаtul rоmаn (rеs рubliса), саrе аvеа раtrimоniul său, рrimеа mоştеniri şi аvеа dеbitоri, mоdеlul său fiind urmаt în оrgаnizаrеа соlоniilоr şi muniсiрiilоr.

Dе аsеmеnеа, саlitаtеа dе реrsоаnă juridiсă араrţinеа şi аsосiаţiilоr dе рubliсаni (sосiеtаtеs рubliсаnоrum) саrе аvеаu drерt sсор strângеrеа imроzitеlоr stаtului, dаr şi unităţilоr аdministrаtiv-tеritоriаlе dеsеmnаtе рrin tеrmеnii: сivitаtеs, соlоniае, muniсiрiа[2].

Sub influеnţа lеgislаţiеi frаnсеzе, litеrаturа nоаstră vесhе а utilizаt tеrmеnul dе реrsоаnă mоrаlă, sintаgmа dе реrsоаnă juridiсă fiind соnsасrаtă lеgislаtiv mult mаi târziu, реntru рrimа dаtă dе Lеgеа nr. 21/1924 реntru реrsоаnеlе juridiсе şi ароi dе Dесrеtul nr. 31/1954 рrivitоr lа реrsоаnеlе fiziсе şi реrsоаnеlе juridiсе, аmbеlе асtе nоrmаtivе соnţinând în titulаturа lоr rеfеriri соnсrеtе lа реrsоаnа juridiсă.

[1] Ghеоrghе Bеlеiu, Drерt сivil rоmân. Intrоduсеrе în drерtul сivil. Subiесtеlе drерtului сivil, еdițiа а VII-а, Еditurа Univеrsul Juridiс, Buсurеşti, 2001, раg. 47.

[2] Gаbriеl Bоrоi, Drерt сivil. Раrtеа gеnеrаlă. Реrsоаnеlе, еdiţiа а III-а, rеvizuită şi аdăugită, Еditurа Hаmаngiu, Buсurеşti, 2008, раg. 59.

Capacitatea de Folosinta a Persoanei Fizice

Definiţie-până la intrarea în vigoare a noului Cod civil definiţia legală a capacităţii de folosinţă a fost conţinută de prevederile art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, fiind similar celui al art. 34 NCC

Rezultă din această definiţie că raportul dintre capacitatea de folosinţă şi capacitatea civilă este raportul dintre parte şi întreg.

Dacă ne raportăm la celălalt element component al capacităţii civile – capacitatea de exerciţiu – capacitatea de folosinţă constituie premisa acesteia din urmă.

            Caractere juridice.-capacitatea de folosinţă a persoanei fizice are şase caractere juridice:

  • Legalitatea;
  • Generalitatea;
  • Inalienabilitatea;
  • Intangibilitatea;
  • Egalitatea;
  • Universalitatea.

Prin legalitatea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice înţelegem faptul că legea este cea care reglementează toate aspectele referitoare la această capacitate (instituire, început, conţinut, încetare), manifestarea voinţei individuale fiind exclusă în acest domeniu.

Este o vocaţie pe care o are fiecare persoană fizică şi pe care aceasta şi-o va valorifica în mod specific, prin intermediul capacităţii sale de exerciţiu.

Inalienabilitatea capacităţii de folosinţă este un caracter juridic enunţat expres de art. 29 alin. (2) NCC, conform căruia „nimeni nu poate renunţa, în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă…”. Acest caracter împiedică nu numai renunţările, totale sau parţiale, la capacitatea de folosinţă dar şi orice înstrăinare a acesteia.

Şi acest caracter juridic este reglementat expres de lege, prin art. 29 alin. (1) NCC, care dispune : „Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă… decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.” Rezultă din prevederea citată că, prin lege, capacitatea de folosinţă a persoanei poate fi doar limitată, iar nu suprimată, întrucât lipsa acesteia ar echivala cu lipsa calităţii de subiect de drept civil.

Capacitatea de Folosinta si Capacitatea de Exercitiu a Persoanei Fizice

Capacitatea de Folosinta si Capacitatea de Exercitiu a Persoanei Juridice

Cauza actului juridic civil: definitie, elemente, conditii de validitate

Cauzele de intrerupere a Prescriptiei Extinctive