Actele de stare civila

Prenumele, desemnat în vorbirea comună ca „numele de botez”, este format din unul sau mai multe cuvinte şi identifică o persoană în raport cu ceilalţi membri ai aceleiaşi familii sau cu membrii altor familii cu acelaşi nume de familie.

Atribuirea prenumelui are un caracter voluntar, în sensul că părinţii sunt cei care aleg prenumele copilului lor.

Totuşi, legea permite, în anumite condiţii, intervenţia limitată a autorităţii publice în acest domeniu.

Astfel, potrivit art. 84 alin. (2), teza a Il-a NCC, „este interzisă înregistrarea de către ofiţerul de stare civilă a prenumelor indecente, ridicole şi a altora asemenea, de natură a afecta ordinea publică şi bunele moravuri ori interesele copilului, după caz. ”

Pentru identitate de raţiune, aceeaşi trebuie să fie soluţia şi în cazurile în care declararea naşterii este făcută de alte persoane îndreptăţite decât părinţii minorului[1].

Structura binară a numelui, prevăzută şi de art. 12 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, care avea aceeaşi redactare ca şi ce a art. 83 NCC, a determinat afirmaţia conform căreia, din perspectiva dreptului civil, numele reprezintă reunirea a două drepturi subiective civile nepatrimoniale ale persoanei fizice, respectiv dreptul asupra numelui de familie şi dreptul asupra prenumelui.

Au fost astfel ridicate, în mod nejustificat, la rangul de drepturi de sine stătătoare elementele componente ale singurului drept recunoscut ca atare de lege, respectiv dreptul la nume.

Considerăm că modul de redactare a dispoziţiilor 82 NCC (text cu aceeaşi redactare ca şi cea a art. 12 din Decretul nr. 31/1954, potrivit căruia „orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit potrivit legii”), coroborat cu cel al art. 83 NCC, care, reglementând structura numelui, arată că „numele cuprinde numele de familie şi prenumele” nu permite o altă interpretare decât aceea conform căreia numele de familie şi prenumele sunt doar elementele componente ale unui drept unic: dreptul la nume.

[1]  D. Corneanu, I. Negru, Discuţii în legătură cu modul de aplicare al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, Dreptul nr. 2/2000, p. 84.